remora

remora
remora "sucking fish," 1560s, from L. remora, lit. "delay, hindrance," from re- "back" + mora "delay;" so called because the fish were believed by the ancients to retard a vessel to which they attached themselves. Pliny writes that Antony's galley was delayed by one at the Battle of Actium. Sometimes called in Eng. stayship or stopship.

Etymology dictionary. 2014.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Remora — Remora …   Wikipédia en Français

  • rémora — [ remɔra ] n. m. • 1562; lat. remora « retardement », de remorari « retarder, arrêter » 1 ♦ Zool. Poisson téléostéen (perciformes), dont la tête est pourvue sur la face supérieure d un disque adhésif qui lui permet de s attacher à de gros… …   Encyclopédie Universelle

  • Remora — Rem o*ra (r?m ?*r?), n. [L.: cf. F. r[ e]mora.] [1913 Webster] 1. Delay; obstacle; hindrance. [Obs.] Milton. [1913 Webster] 2. (Zo[ o]l.) Any one of several species of fishes belonging to {Echeneis}, {Remora}, and allied genera. Called also… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Remora — Rem o*ra (r?m ?*r?), n. [L.: cf. F. r[ e]mora.] [1913 Webster] 1. Delay; obstacle; hindrance. [Obs.] Milton. [1913 Webster] 2. (Zo[ o]l.) Any one of several species of fishes belonging to {Echeneis}, {Remora}, and allied genera. Called also… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • remora (1) — {{hw}}{{remora (1)}{{/hw}}s. f. 1 (lett.) Indugio, freno: porre una remora alla corruzione. 2 Scia laterale di nave. remora (2) {{hw}}{{remora (2)}{{/hw}}s. f. Pesce osseo marino con corpo slanciato, che ha sul capo un disco adesivo a ventosa con …   Enciclopedia di italiano

  • remora — remóra s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  REMÓRA s. f. peşte având un disc adeziv pe cap, cu care se fizează pe funduri de bărci, de corăbii. (< fr. rémora, lat. remora) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • remoră — REMÓRĂ s.f. Peşte având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • REMORA — Graecis ἐχενηῒς, a navibus sistendis, seu retinendis; item Ναυκράτης, ab eadem causa: Latinis aliter Remeligo: Plautus, Casinâ, Actu 4. sc. 3. v. 7. secundum quosdam. Nam quid illae tam diu intus remorantur remeliigines. Pisciculus dicitur, cui… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • rémora — sustantivo femenino 1. (macho y hembra) Familia Echeneidae. Pez teleósteo marino de color grisaceo, que se une con una especie de ventosa que tiene en la cara superior de la cabeza a objetos flotantes o a otros peces mayores, con los que convive… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • remora — / rɛmora/ s.f. [dal lat. remŏra, der. di mora indugio ], lett. 1. [spec. al plur., ciò che ritarda o ostacola qualcosa: non porre remore ] ▶◀ freno, impedimento, intralcio, ostacolo. 2. [spec. al plur., ciò che trattiene dall agire: non avere… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”